EUROPEAN PERSPECTIVES

JUANA CASTILLO, UNA POETA 

DEL COMPROMISO ESTETICO Y MORAL    

por Daniel Dragomirescu

    Juana Castillo Escobar es por excelencia una poeta de la vida contemporánea. Su creación es una radiografía del alma, de los sentimientos delicados que representan la esencia de nuestra humanidad y también es la expresión de una conciencia llena de generosidad en la mejor tradición humanista de la civilización europea.

     Su poemario Perlas de luna (un titulo romántico) ofre-ce al lector los resultados de una actividad poética constante y de buena inspiración. Lo que es evidente, leyendo este poemario, es que la autora tiene un ars poética claro, de inspiración modernista y clásica al mismo tiempo, y una perspectiva también muy clara sobre la vida y la condición humana en general y en particular.  Juana Castillo escribe una poesía temática y programática. Uno de los temas dominantes es el amor, hipostasiado con sensibilidad y talento en los trece textos reunidos en el ciclo “Poemas de amor”. Este ciclo comienza con un poema dedicado a las manos en la multitud de sus significados, “Manos amantes que acarician (...) / “Manos orantes (...) / “Manos de madre, de infante” (...) – una similitud con un poema incluido en el libro “Cântare omului”/”Canto al hombre” por el gran poeta rumano Tudor Arghezi (1880-1967). Una verdadera “perla de luna” es sin duda el poema Me han dicho, un poema sobre la universalidad de la feminidad, que tiene una evidente expresividad encantadora de origen órfica: “Me han dicho / que no me quieres/porque mi piel es morena” (...) El poema-titulo (“Perlas de luna”) es un poema de la metáfora, como una técnica de creación poética modernista, en el nombre de la sensibilidad y de la compasión humana: “La niña llora en silencio / su soledad infinita”.

     La segunda parte del libro (Poemas dedicados a...) reúne 11 textos poéticos en una composición unitaria con dedicación (en un sentido no individual o personal, sino en un sentido simbólico, genérico y humanista): A la esperanza macarena, La mar océano, La ilusión del tiempo, Nuestra Tierra son algunos títulos sugestivos, delineando un universo poético del aprecio y de la gratitud y también de una actitud critica necesaria en un mundo lleno de disparidades por la organización social deficitaria o por la imperfección de nuestra natura humana: “Nues-tra Tierra,/ Madre y madrastra (...) // Nuestra Tierra / que no es nuestra / debemos preservarla (...)”.

     El tercer compartimiento temático importante – Poemas de dolor y denuncia – es la parte más pro-gramática del poemario de Juana Castillo, una prueba elocuente de su arte poética de inspiración humanista e incluye textos de una generosa diversidad temática: la infancia  desfavorecida en los países del eterno Tercer Mundo (Infancia feliz?), la denuncia de la guerra y la delimitación clara de los lideres políticos responsables (No en mi nombre), la emancipación femenina en la sociedad de hoy, presentada en una tonalidad sagrada de Nuevo Testamento(Levántate y anda!), la denuncia del militarismo contemporáneo (La bota de la muerte), variación sobre el tema de un muy bien conocido poema de Paul Eluard (dedicado a la ciudad de Paris del tiempo de la ocupación alemana). Por supuesto, la autora no olvida a deplorar, mas allá de las tragedias provocadas por el hombre, los desastres naturales, otra causa de los sufrimientos humanos, como en La furia de la Tierra, un poema acompañado – por la gracia del autor – por la versión rumana, publicada en 2011 en nuestra revista multicultural (Horizonte literario contemporáneo): “...La Tierra, esa madre Tierra, / A la que no respetamos / Se revuelve furiosa por ver si razonamos...” (p. 78).

     Autora también de relatos – como por ejemplo Llosha, un cabalo de campo en la capital (publicado en HLC) o incluidos en la antología La Geniecilla de las historias, Madrid, 2007  - , diligente animadora cultural y editora inspirada de la revista digital “Pluma y tintero”, colabora-dora prodigiosa y prestigiosa de nuestra HLC y de Radio “Diferente” Madrid, con contribuciones culturales y litera-rias en su emisora “Onda latina”, Juana Castillo ofrece al lector contemporáneo un poemario representativo por su vocación y sus disponibilidades de creación poética. En la buena tradición poética europea y española del siglo ante-rior, sus poemas son una combinación apropiada entre una dimensión ética y otra de orden estética y merecen recibir un saludo cordial de parte del lector. 

JUANA CASTILLO, O POETÃ

A ATITUDINII ESTETICE ŞI MORALE

     Juana Castillo Escobar este prin excelenţă o poetă a vieţii contemporane. Creaţia sa este o radiografie a sufletului, a sentimentelor delicate reprezentând esenţa umanităţii noastre şi totodată este expresia unei conştiinţe pline de generozitate în cea mai bună tradiţie umanistă a civilizaţiei şi culturii europene.  
     Volumul său de versuri Perlas de luna (Perle selenare, un titlu romantic) îi oferă cititorului rezultatele unei activităţi poetice consecvente şi de bună inspiraţie. Ceea ce este evident, citind această carte de versuri, este faptul că autoarea posedă o artă poetică clară, de inspiraţie modernistă şi clasică în acelaşi timp, precum şi o perspectivă foarte clară asupra vieţii şi a condiţiei umane în general şi în particular. Juana Castillo scrie o poezie tematică şi programatică. Una dintre temele dominante este iubirea, ipostaziată cu sensibilitate şi talent în cele treisprezece texte grupate în ciclul “Poeme de iubire”. Ciclul se deschide cu un poem dedicat mâinilor cu multi-tudinea lor de semnificaţii: “Mâini iubitoare care mângâie (...) / Mâini rugătoare (...) / Mâini de mamă, de copil” (...) – similitudine cu un poem din volumul “Cântare omului” de Tudor Arghezi (1880-1967). O veritabilă “perlă selenară” este fără îndoială poemul “Me han dicho” / “Mi-au spus”, un poem despre universalitatea  feminităţii, având o evidentă expresivitate incantatorie de origine orfică: “Mi-au spus / Ca nu mă iubesc / Fiindcă am pielea ca aba-nosul” (...) Poemul-titlu (Perle selenare) este un poem al metaforei, drept tehnică de creaţie modernistă, în numele sensibilităţii şi al compasiunii umane: “Copila îşi plânge în tăcere / Singurătatea ei infinită”...
     A doua parte a cărţii (Poemas dedicadas a...) grupează unsprezece texte poetice într-o compoziţie unitară cu dedicaţie (în sens nu individual sau personal, ci simbolic, generic şi umanist). A la esperanza macarena, La mar océano, La ilusión del tiempo, Nuestra Tierra  sunt câteva titluri sugestive, conturând un univers poetic al preţuirii şi gratitudinii, precum şi al unei atitudini critice necesare într-o lume plină de disparităţi, prin organizarea socială deficitară sau prin imperfecţiunea naturii  omeneşti: “Pământul nostru / Mamă şi maşteră (...) / Pământul nostru / care nu-i al nostru / trebuie să-l păstrăm...”
    Al treilea compartiment tematic important – Poeme de durere şi denunţ – este partea cea mai programatică a volumului de versuri al Juanei Castillo, probă elocventă a artei sale poetice de inspiraţie umanistă, şi include texte de o generoasă deschidere tematică: copilăria defavorizată în ţări ale eternei Lumi a Treia (Copilărie fericită?), denunţarea războiului şi delimitarea clară faţa de liderii politici responsabili (Nu în numele meu), emanciparea feminină în lumea de azi, prezentată în tonalitate biblică (Ridică-te şi umblă!), condamnarea militarismului con-temporan (Cizma morţii), variaţiune pe o temă tratată într-un cunoscut poem de Paul Eluard (dedicat Parisului din timpul ocupaţiei germane). Desigur că autoarea nu omite să deplângă, dincolo de tragediile provocate de om, dezastrele naturale, altă cauză a suferinţelor omeneşti, ca de exemplu în “Mânia Pământului”, un poem acompaniat – prin graţia autoarei – şi de versiunea românească, publicată în anul 2011 în revista noastră multiculturală: “Pământul, acest pământ matern, / pe care nu îl respectăm / Se agită mânios, ca să vadă dacă raţionăm...” (p. 78).
     Autoare de asemenea a unor povestiri – precum Llosha, un cal de ţară în capitală (publicată în revista noastră) sau incluse în antologia La Geniecilla de las historias, Madrid, 2007 - , harnică animatoare culturală şi redactor inspirat al revistei digitale “Pluma y tintero”, colaboratoare prestigioasă şi prodigioasă a revistei “Orizont literar con-temporan” şi a postului de radio “Diferente” din Madrid, cu contribuţii culturale şi literare în emisiunea sa “Onda latina”, Juana Castillo Escobar îi oferă cititorului contem-poran un volum de versuri reprezentativ pentru vocaţia şi disponibilităţile sale de creaţie poetică. În buna tradiţie a poeziei spaniole şi europene din secolul anterior, poemele sale sunt o combinaţie potrivită între o dimensiune etică şi alta de ordin estetic şi merită să primească un salut cordial din partea cititorului.      

     Spanish version: Daniel Dragomirescu
     Corrector: Leticia Garriga (Mexico)