marți, 20 iunie 2017

BIBLIOTHECA UNIVERSALIS 2017: ANTOLOGIA "VERTEBRAL" (CHILE)





















AMANDA ESPEJO

Aprendizaje

Entonces, dime...
¿Alguna vez te aprendiste mi espalda?

¿Caminaste a paso firme los adoquines de mi columna
deslizando tu cuerpo por sus lomas de huesos curvos
lamiendo - de paso - la textura leve de mis pecas
y el quiebre altivo de mi cintura?

¿Sellaste con tus labios al final del recorrido
 la hondonada tibia donde se guarece 
la última vértebra de la serpiente?

Y si no lo has hecho...
¿Cómo puedes saber 
quién es la que duerme a tu lado?


Ucenicie

Deci, spune-mi...
Vreodată mi-ai memorat spatele?

Ai străbătut cu pas ferm şinele coloanei mele
alunecându-ţi corpul pe spinarea de oase curbate
lingând – în trecere – textura uşoară a pistruilor mei
şi forma trufaşă a taliei mele?

Ai pecetluit cu buzele tale la sfârşitul traseului
zănoaga călduţă unde se adăposteşte
ultima vertebră a şarpelui?

Şi dacă nu ai făcut-o...
Cum poţi şti
cine este cea care doarme lângă tine?




















CARMEN TRONCOSO BAEZA


Deseos transparentes

El aguamarina de mis ojos
lame tus palabras
 navegante consumado

Si es transparente mi deseo
llévame 
Si mi risa rueda entre tus brazos 
llévame

Si mi fresca lengua
recorre tu carne vibrando, 
ola brava fantasma
revienta en mí

Yo desnuda
no soy la misma,
estoy tatuada entu boca


Dorinţe transparente

Acvamarinul ochilor mei
îţi linge cuvintele
navigator consumat

Dacă este transparentă dorinţa mea
ia-mă
Dacă râsetul meu se învârteşte în braţele tale
ia-mă

Dacă limba mea proaspătă
îţi străbate carnea vibrând,
val sălbatic fantomă
explodează în mine

Eu goală
nu sunt aceeaşi,
sunt tatuată în gura ta





















HAYDEE HERRERA


La libertad guiando al pueblo                                              

Para Delacroix, la libertad es:
Una mujer con pechos descubiertos, bandera en mano,
jacobinos, girondinos a la par cargando rifles.
La bandera patria, triangulada entre: la mujer, el niño y el pintor
obreros, burgueses…
Avanzando heroicos sobre un reguero de cuerpos,
en post de la revolución.
Allá, donde muchos ponen la bala.
¡Nosotras… mujeres! ponemos el cuerpo, el amor, la palabra.
Para Courbet, la libertad;
es un pubis de mujer en primer plano,
tendido laxo sobre la cama,
carnosidad luminosa e insolente.
Realismo y morbo.
Allá, donde muchos hacen propiedad
compiten y se afanan en destrozarnos.
¡Nosotras… mujeres! ofrendamos nuestro sexo.
Tendemos la mano, 
hacemos comunidad y parimos voluntades.
Somos ideología que construye democracias.
Socialismos, manifiestos. 
La libertad para alguien como yo;
es haber luchado por ella, con uñas y dientes.
Arriesgando todo por el todo.
Allá, donde alguien intentó desbaratarme
queriendo romper mis huesos.
No quise ser la víctima, ni puse la mejilla.
Fui la mano y el puñal; erotismo y muerte.
Fui después de todo y tanto intento, 
dueña de mí para siempre.


Libertatea care ghidează poporul                                              

Pentru Delacroix, libertatea este:
O femeie cu pieptul descoperit, cu steagul în mână,
iacobini, girondini deopotrivă purtând carabine.
Steagul patrie, triunghiular între: femeia, copilul şi pictorul
muncitori, burghezi...
Avansând eroic peste o împrăştiere de corpuri,
în schimbul revoluţiei.
Acolo, unde mulţi îşi îndreaptă gloanţele.
Noi... femei! ne punem corpul, iubirea, cuvântul.
Pentru Courbet, libertatea;
este un pubis de femeie în prim plan,
întins uşuratic pe pat,
cărnozitate luminoasă şi insolentă.
Realism şi morb.
Acolo, unde mulţi fac averi
se iau la întrecere şi se încăpăţânează să ne distrugă.
Noi... femei! îi dăm ofrandă sexului nostru.
Întindem mâna,
facem comunitate şi naştem voinţe.
Suntem ideologia care construieşte democraţii.
Socialism, manifeste.
Libertatea pentru cineva ca mine;
înseamnă să fi luptat pentru ea, cu unghii şi dinţi.
Riscând totul.
Acolo, unde cineva a încercat să mă distrugă
vrând să-mi rupă oasele.
Nu am vrut să fiu victima, nici nu am întors obrazul.
Am fost mâna şi pumnalul; erotism şi moarte.
Am fost, după toate şi după atâtea încercări,
stăpână pe mine pentru totdeauna.


(Antología Vertebral, “Bibliotheca Universalis”, 2017)

Traducere: revista “Orizont literar contemporan”

Un comentariu:

Amanda Espejo spunea...

Querido Daniel: supe por Carmen Troncoso de este lugar y de esta publicación en especial. Estoy gratamente sorprendida. Además de agradecer todo tu trabajo, ver parte de él publicado, me llena de emoción. ¡Mil gracias por todo lo que has hecho en aras de nuestra poesía!
nada más lamento no saber tu idioma para conectarme contigo, pero, así y todo, sé me entenderás.

Un gran abrazo, amigo, y que la Vida te premie por tu generosidad.

Amanda Espejo, Chile.